Ție draga mea, țara…
Imi ești dragă ca lumina,
ochilor ce-i port în cap,
mă gîndesc la tine-ntruna,
și la tara mea s-o scap…
Tu, mînuțele nu-ți frînge,
și… la moarte nu gîndi,
a mea soartă, n-o mai plînge,
pîn` ce pacea s-o ivi!
Cînd biruitori în țară,
vom veni noi, pui de lei…
tu, să ieși pe prispă-afară,
….să vezi, de sunt printre ei!
Și cînd unul îți va spune,
ca sunt mort în bătălie,
sa pui clopotul sa sune,
Pupăzarii… toți să știe.
Flori să-ti pui în părul tău,
și… să plîngi de bucurie,
c-ai iubit bărbatul care…
a cazut la datorie!
9-10 Mai 1877 – moment de cotitură în istoria poporului român!
Felicitari domnule Tavi, hai sa vedem si de „cormoranii”, care praduiesc această țară!. Avem o cohortă întreaga de gândaci de bucătărie care jefuiesc amărâta noastră țară!.
te cred….dar nu ma pasioneaza, Alin.