Ție draga mea, țara…

 

Imi ești dragă ca lumina,
ochilor ce-i port în cap,
mă gîndesc la tine-ntruna,
și la tara mea s-o scap…

Tu, mînuțele nu-ți frînge,
și… la moarte nu gîndi,
a mea soartă, n-o mai plînge,
pîn` ce pacea s-o ivi!

Cînd biruitori în țară,
vom veni noi, pui de lei…
tu, să ieși pe prispă-afară,
….să vezi, de sunt printre ei!

Și cînd unul îți va spune,
ca sunt mort în bătălie,
sa pui clopotul sa sune,
Pupăzarii… toți să știe.

Flori să-ti pui în părul tău,
și… să plîngi de bucurie,
c-ai iubit bărbatul care…
a cazut la datorie!

9-10  Mai 1877 – moment de cotitură în istoria poporului român!

Ciurtin Tavi

N-am crezut niciodata ca ce am vizionat in vis, va fi permanent lege pentru mine... as fi isteric sa cred, ca, chiar eu pot sa-mi duc neputinta atat de mult sa cred ca eu... nu mai stiu sa glumesc, cu el, cu ea, cu tine, si in ultimul rand... cu mine... stii ce as vrea? ca eu nu stiu.... ma catar doar pe o dorinta, fumeganda-n mintea mea, asa, apucata de un ciucur ca un vis.... un vis legitim, nu unul....labartit din memoria somnului, ca... ultima discutie cu tine! hai, pa... ma duc sa-mi mustruluiesc, speranta de-a avea curajul sa revina la suprafata inaintea zorilor .

2 comentarii la „Ție draga mea, țara…

  • 26 mai 2020 la 17:35
    Legătură permanentă

    Felicitari domnule Tavi, hai sa vedem si de „cormoranii”, care praduiesc această țară!. Avem o cohortă întreaga de gândaci de bucătărie care jefuiesc amărâta noastră țară!.

Comentariile sunt închise.