A fost asa cum toti o stiu
o prea`frumoasa in pustiu
peste nisipuri si praf mult
acum, tare de demult,
o fetiscana pe pamant si cer
avea prinosul ei reper
cu mult tumult...
S-a-ndragostit de un fecior
frumos cu aripi la picior
cal inaripat avea si zambaret
palatul lui cladit semet
pe-un plai de dor.
In nopti senine el venea
pe nimenea nu intreba...
pe ger in luna de afara...
la fel ca noaptea pe pustiu
din saua mandrul, bidiviu
si in iatac i se scobora.
Poveste a durat trei ani
poate ar mai fi continuat
dar au lipsit asa constant
din bani
si fata rau s-a suparat.
A pus strajerii doar pe urme
sa caute neincetat
si peste ce averi a dat...
nu stim anume!
dar am cercetat...
Era talhar de inimi si parale
avea palatul fermecat
cu disperare a aflat
sub castel curgeau canale,
cate inimi a pradat...
Povestea se termina asa:
greu cu averea si cu drgostea
cand le pierzi pe toate la un loc
iti pierzi capul, mintea iti ia foc!