Umor

La căpătâiul lui Brejnev

de Sadi Rudeanu

Sărmanul Brejnev e pe moarte.
La căpătâiul său, la pat
Din lume cei mai mari profesori
Spre a-l salva, s-au adunat

E fără nici o îndoială…
Ei au făcut tot ce-au putut,
Dar diagnosticul e sigur:
Bolnavul clar, este pierdut.

Deci marii medici ies afară
Şi cheamă îndată la spital
Pe cei opt-nouă şefi de vază
Din Comitetul lor Central

Soseşte printre ei şi-acela
Care va fi urmaşul său
Şi care-ntr-una îşi exprimă
Teribile păreri de rău…

Deci intră ei la bietul Brejnev
Şi mai pe urmă, lăcrimând
Vin toţi către bolnavu-n comă
Şi îl sărută cald, pe rând.

Apoi şopteşte-ncet urmaşul-
Cel ce va fi şef în partid,
Privind duios la cel ce moare:
-Ah, prea iubite Leonid,

Sunt ultimile tale clipe…
Desigur, vei pleca în rai.
Dar vreau să ştiu, poate-mi vei spune
Ce ultime dorinţe ai ?

Oftează Leonid, sărmanul
Deschide ochii şi clipeşte.
A înţeles ce i se cere
Şi iată în sfârşit, şopteşte:

-Doresc întâi, dacă se poate
Şi vreau să ştiţi, la asta ţin:
Să mi se pună o statuie
În holul mare, în Kremlin.

Toţi cei prezenţi discută-n şoaptă
Strânşi într-un colţ, analizează,
Dacă dorinţa exprimată
E justă şi nu deranjează.

În fine, toţi şi-au dat acordul
Iar viitorul şef, rapid
Se-apropie de pat şi spune
-Ai aprobarea, Leonid !

Acesta fericit zâmbeşte
-Dar ştiţi, aş mai dori ceva:
Să-mi poarte numele o stradă
Sau  cartier din Moscova

Din nou se-adună cei de faţă,
Discută cu înfrigurare…
Şi iată că dorinţa-doua
Primeşte şi ea aprobare.

Dar înainte de a trece
Brejnevul rus în nefiinţă,
Îl cheamă pe urmaş şi-i spune:
-Mai am o ultimă dorinţă.

-În fine,spune succesorul
Hai spune-ne, să te auzim.
-Să mă-ngropaţi, oftează Brejnev
-Ei unde ???… La ….Ierusalim!

Rămâne uluit urmaşul
De-aceasta ultimă dorinţă…
Şi-n fine, cei prezenţi acolo
Se-adună iaraşi în şedinţă.

Discuţia acum durează
Mai mult şi e înfierbântată,
Căci unii-s pro şi alţii contra.
Problema e mai complicată!

Trec două ore, trei şi patru
Nici un detaliu nu-i omis,
Şi după circa zece ceasuri
În fine, iată au decis.

S-apropie de pat urmaşul,
El fiind însărcinat să-i spună:
-Ah, Leonid, de data asta
Nu pot să-ţi dau o veste bună…

Te îngropăm în Piaţa Roşie
Într-un cavou ca din poveşti,
Chiar şi un mausoleu îţi facem,
Te îngropăm oricum doreşti…

Dar la Ierusalim, nu merge
Şi nu c-o fac eu pe nebunul…
Dar ştii, pe – acolo se întâmplă
Să …..mai învie câte unul !!!!!!!!!!!!