Vestea-i sumbra…
O apă se durigă tot la vale
peste pietre în cascade
curg duioase lacrimi… care
pe omeți mi se prăvale!
N-am citit în norul negru
cel ce n-a fost un mister
am citit în ochii mândrei
că sunt marele „pișcher”
Nu m-a bănuit de harță
nici de furtul în urgie
am citit în mentenanță
doar furtuna ce-o să vie…
M-a durut citind pe harta
feței ei plină de dor
am citit și-n ochii soartei
… n-am un azi nici viitor!
Plânge sufletul în mine
plânge și se mistuiește
ca-ntr-o cușcă care geme
și de dor se ofilește!
Am să pierd și runda asta
jocul e profund pierdut
am să-ncerc în altă viață
ce era de început…
Las lumina să-mi inunde
scopul și durerea mea
pentru ce va fi să fie
și ce pot a mai avea…
Tu te-ai dus în veșnicie
clipe n-o să regăsesc
ne-am iubit atât de tare…
oare, pot să mai iubesc?
Tot ce-a fost s-a-nmormântat
am iubit, am și greșit
poate n-am să fiu salvat…
astăzi sunt doar istovit!
Pot să-ncerc, să tot încerc
viața umblă repejor
doar privesc ce se întâmplă…
Happy-endu-i… viitor?
