VIAŢA – O VEŞNICĂ AŞTEPTARE

Viața ne trece aşteptând. Aşteptăm primăvara, aşteptăm să plecăm în vacanță, aşteptăm vremuri mai bune. Acum, aşteptăm să treacă pandemia… Totul este o veşnică aşteptare. Aşteptăm orice, niciodată moartea. Deşi, dintre toate aşteptările ea este cea mai sigură! S-ar putea ca primăvara să nu vină într-un an, s-ar putea să nu plecăm în vacanță, vremurile pot fi tulburi o viață întreagă, moartea vine oricum!
Cât eşti tânăr, te poți împăca cu orice gând, iar gândul morții este aproape inexistent! Ți se pare că eşti veşnic şi e bine că-i aşa. De-aceea, cei mai mulți atei sunt tineri. Nu rentează, când eşti aproape de sfârşit, să te pui rău cu Cel care urmează să-i aleagă pe cei buni de cei răi. Abia de la 60 de ani în sus începi să te gândeşti că te apropii cu paşi repezi de sfârşit. „Am 60 de ani, oare cât mai trăiesc? 10 sau poate 15 ani? “
Şi totuşi, singura alinare, singura speranță rămâne credința, iar cine n-are nici lumânarea asta în mână, acela poate să înnebunească, pur si simplu, la gândul nopții veşnice. (Mitu Ion)