Viaţa unui evreu american în Israel – Jack Bernstein (I)

…”Înainte ca Israelul să fi devenit stat în 1948, evreii de peste tot au fost copleşiţi cu propaganda sioniştilor că Israelul va deveni un cămin al tuturor evreilor, un refugiu al evreilor persecutaţi, va fi o ţară democratică care va fi împlinirea tuturor profeţiilor.
Eu sunt un evreu ashkenaz care a petrecut 25 de ani în Statele Unite, ţara care a oferit evreilor întreaga libertate şi şanse de prosperitate, şi cu adevărat am prosperat într-atâta încât o parte dintre noi, sioniştii, au câştigat poziţii atât de bune încât domină viaţa politică şi financiară în Statele Unite.
Pentru a înţelege povestea pe care sunt pe cale să v-o spun, este necesar ca, mai înainte, să vă spun ce este sionismul. Propaganda sionistă a reuşit să-i convingă pe americani că sionismul şi iudaismul sunt una şi aceeaşi, şi natura lor este religioasă. Aceasta este o minciună sfruntată. Iudaismul este religie, dar sionismul este o mişcare politică pornită de către evreii ashkenazi din Răsăritul Europei, care au constituit de multă vreme forţa principală în propagarea socialism-comunismului. Scopul ultim al sioniştilor este GUVERNUL MONDIAL SUB CONTROLUL LOR. Socialismul şi comunismul sunt doar instrumente cu care vor să-şi atingă scopul.
Am fost o victimă a propagandei sioniste
După războiul din 1967, noi evreii am fost foarte mândri că ţara noastră a ieşit mai puternică şi învingătoare. Şi atunci noi am fost copleşiţi cu propaganda. Aşa, între 1967 şi 1970, circa 50.000 de evrei-americani au căzut victimele acestei propagande şi ne-am dus în Israel. Am fost animat şi de sentimentul de a putea înfrunta problemele şi a face pionierat în folosul fraţilor mei evrei. Nu am avut momente de emoţii când am părăsit Statele Unite, pentru că aveam întoarcerea asigurată prin dubla cetăţenie care ni s-a acordat. Noi, evreii, în Statele Unite ne bucuram de acest favor de a putea avea, în acelaşi timp, ambele cetăţenii, ceea ce alţi cetăţeni nu au.
Sosirea în paradisul evreiesc
Înainte de a pleca spre Israel am obţinut nişte aranjamente ca să stau la sora unei cunoştinţe, Fawzia Daboul şi mătuşa ei. Sosit la aeroport în Israel, un autobuz m-a dus la locuinţa doamnei Daboul. Când am văzut-o pe Fawzia, m-am îndrăgostit de ea imediat. Ea a fost evreica sefardică din Irak căzută şi ea victimă a propagandei sioniste şi, astfel, a ajuns în Israel. După două zile de stat la ele, m-am dus să petrec şase luni în kibutzul Ein Hashofet, unul dintre cele 150 de astfel de comune care funcţionează în Israel.
Este important să menţionez că sistemul de kibutz din Israel este marxist, adus în Israel din Rusia şi Polonia. Aceştia formează acel grup de comunişti numit bolşevici.
Şi mai departe doresc să evidenţiez, şi chiar să subliniez, că aceeaşi grupă de evrei ashkenazi comunişti-bolşevici care a emigrat în Israel a pus mâna pe conducerea sionismului în Israel şi,de atunci, domină viaţa politică a acestei ţări.
Înapoi la kibutz. Până în anul 1967, întreaga muncă în kibutz era efectuată de către evrei. De atunci, toate muncile sunt efectuate de arabi contra unui salariu mizerabil şi de către voluntari de peste ocean. Membrii kibutz-ului primesc hrană şi îmbrăcăminte şi o mică sumă de bani pentru alte nevoi. Restul câştigului intră în casieria kibutz-ului. Fiecare din aceste kibutz-uri este afiliat unui partid politic marxist, de la socialist până la îndârjiţii de comunişti. După patru luni am fost bucuros să pot părăsi kibutzul cu două luni mai înainte de programare, pentru că vroiam să mă căsătoresc.

(va urma)